Elisabetta Ramonda
Psiholog | Clinică & Orientator
Povestea ei Elisabetta Ramonda - Psiholog | Clinică & Orientator
Am cunoscut Private Community într-un moment crucial al vieții mele profesionale. Sunt psiholog, și tocmai atunci decisesem să părăsesc un context stabil, ca angajat, pentru a alege libera profesie. Nu era un salt în gol: înăuntrul meu exista o misiune clară, simțită de mult timp, care cerea spațiu. Voiam să dau voce unei abordări noi în orientarea școlară și profesională, o temă pe care o cunosc de ani de zile și pe care o vedeam bogată în perspective, nu doar pentru cei care trebuie să aleagă "ce să facă", ci pentru cine vrea să învețe să se cunoască, să se valorifice și să construiască o direcție înainte ca o criză să sosească.
Aveam formație, experiență, competență. Și totuși îmi dădeam seama că lipsea ceva. Nu îmi lipsea munca: continuau să sosească oameni, cereri, urgențe. Problema era că deseori nu erau persoanele cu care doream să lucrez cu adevărat. Ca cliniciană, eram obișnuită să primesc problema, dificultatea, oboseala. Dar voiam să mut centrul de greutate: voiam să vorbesc și celor care doresc să stea bine, celor care vor să lucreze la propriile resurse, celor care simt că pot să aleagă, să crească și să prevină în loc să fugă după. Și acolo s-a deschis o fractură subtilă și obositoare: credeam în ce voiam să aduc, dar nu reușeam să o fac concret în viața mea cotidiană.
În acea frustrare se afla o întrebare pe care nu mai puteam să o evit: există cu adevărat oamenii pe care îi caut, sau îmi spun povești? Și mai ales, cum ajung la ei? În acel "cum" am înțeles adevărul: nu era o lipsă de curaj. Era o lipsă de metodă.
Private a venit ca o completare. Nu ca o teorie în plus, nu ca o inspirație momentană, ci ca o structură capabilă să coboare la pământ. Eu am nevoie de concretețe, am nevoie să experimentez pe pielea mea ce funcționează. În Private am găsit un model rapid, tangibil, care mi-a permis să integrez părțile lipsă și să potentez pe cele deja prezente. M-a ajutat să ies din urgența "aici și acum" - nu pentru că prezentul nu contează, ci pentru că atunci când rămâi lipită de gestionarea cotidiană sfârșești prin a nu lăsa spațiu viziunii. Eu aveam o viziune, dar nu aveam un sistem care să o susțină.
Cu instrumente concrete am conturat mai bine target-ul meu, oportunitățile profesionale dorite, partenerii aliniați la nivel valoric. Am simplificat procese, am vizat obiective, am normalizat ritmul extern cu ce simțeam pulsând înăuntru. Și, mai ales, am învățat să fac spațiu. Una dintre cele mai puternice convingeri limitative, pentru mine, era ideea că "a avea mai puțin" era un risc. Continuam să spun da la cereri care nu mai erau în recipientul meu, și acel da automat ocupa timp și energie, luându-le de la ceea ce voiam să construiesc. Confruntarea cu ceilalți m-a ajutat să văd cu claritate acea dinamică, și mi-a dat curaj practic: nu un curaj emoțional, ci curajul alegerii. Am început să selectez, să spun nu, să reduc progresiv ceea ce mă frustra, ca să deschid cu adevărat spațiu pentru ceea ce doream.
În acest sens, confruntarea a fost pârghia cea mai puternică. Pentru că confruntarea, dacă este protejată și nejudecătoare, nu te împinge să schimbi drumul: îți permite să vezi alte laturi și în același timp să întărești pe a ta. Este o dublă mișcare. Îți lărgește privirea și te face mai solidă. Singură rămâi deseori în același cadru: te gândești la aceleași lucruri, îți pui aceleași întrebări, te învârti în același perimetru. Confruntându-te cu alții te mută, te pune în mișcare, te face să descoperi posibilități pe care nu le luaseseni în calcul și, paradoxal, te ajută să recunoști cu mai multă forță ce este cu adevărat al tău.
Aici am înțeles și valoarea viziunilor interconectate. Persoane diferite, cu roluri și contexte diferite, dar unite de o aliniere profundă de valori și intenții. Când întâlnești pe cineva care vorbește limba ta - cea mai autentică - nu se naște doar înțelegere: se naște încredere, se naște sinceritate, se naște operativitate. De acolo sosesc conexiuni strategice care devin parteneriate, colaborări, integrări naturale. Și acel sentiment de apartenență schimbă calitatea muncii: lucrezi mai bine și te simți mai bine. Te simți parte a grupului de lucru pe care l-ai dorit întotdeauna, chiar dacă nu este fizic lângă tine.
Într-o lume profesională care alimentează deseori singurătate și competiție, eu în Private am găsit un context de calm. Aici nu ai nimic de demonstrat: pui ce ai, și construiești. Această senzație - atât de simplă și atât de rară - m-a recentrat. Mi-a redat un mod de a lucra mai senin și mai productiv, și de asemenea o idee mai clară despre ce vreau să aduc: valoare recunoscută, eficientă, fiabilă, evolutivă.
Am intrat în Private cu un vis. Credeam în el, dar îl vedeam departe. Astăzi, la distanța de aproximativ un an și jumătate, îl văd concret, tangibil, real. Și este și pentru aceasta că am ales să mă pun la dispoziție ca Community Manager: pentru că atunci când experimentezi un model care funcționează cu adevărat, simți dorința de a deveni martor activ. Nu pentru a convinge, ci pentru a arăta oportunitatea. Pentru că uneori nu este nevoie să schimbi direcția. Este nevoie de o metodă care să o facă posibilă.