Andrea Stalletti
Antreprenor | Studio Tetti Stalletti S.R.L.
Povestea lui Andrea Stalletti - Antreprenor | Studio Tetti Stalletti S.R.L.
Am crescut respirând parfumul lemnului. Familia mea lucrează în această lume de cinci generații: o joagăr istorică care a traversat epoci, transmiteri de ștafetă și schimbări ale sectorului. În anii '70 tatăl meu a decis să extindă activitatea începând să construiască acoperișuri, și de acolo s-a născut Fratelli Stalletti S.A.S., fondată împreună cu unchiul meu.
Când au sosit mașinile cu comandă numerică, la începutul anilor 2000, am înțeles că era momentul să facem încă un salt. Am transformat structura societară și am fondat Studio Tetti Stalletti S.R.L., cu intrarea mea și a fratelui meu. A fost o trecere naturală, dar semnificativă: a uni tradiția cu necesitatea de a moderniza procese, structură și viziune.
Cu timpul, însă, mi-am dat seama că cuvântul "acoperișuri" nu mai reprezenta cu adevărat ceea ce făceam. Termenul evocă un imaginar artizanal, adesea puțin definit, distant de evoluția pe care compania noastră o luase. Astăzi realizăm acoperișuri, structuri și clădiri din lemn, carport-uri, pergole, berceau-uri și construcții complete. Rămânem specialiști ai lemnului, dar într-un mod mult mai amplu și contemporan față de cel de la care am pornit.
Cu toate acestea, ani de zile am rămas prins în day by day. Șantiere, urgențe, vreme, clienți, neprevăzute: fiecare zi părea decisă de evenimente și nu de mine. Continuam să amân decizii importante, deși știam că mai devreme sau mai târziu va trebui să le înfrunt. Aveam deja în mine ideea că în companie sosise momentul să ne structurăm diferit, dar nu știam de unde să încep. Sau, mai sincer, nu găseam spațiul mental pentru a o face.
Intrarea în Private Community a reprezentat prima întrerupere reală a acelui cerc. CED™ (Core Emotional Desire), munca asupra Viziunii și Misiunii, a fost pentru mine un punct de cotitură. Nu pentru că conținea informații noi, ci pentru că făcea vizibil ceea ce era mereu acolo, îngropat sub rutină. A pune negru pe alb de ce fac această muncă și unde vreau să duc compania a avut efectul de a ordona totul: istoria familială, competențele dobândite, dorințele, responsabilitățile, viitorul.
O trecere importantă a parcursului meu a fost să-mi dau seama că nu mai era de ajuns "să duc compania mai departe". Simțeam nevoia să-i dau o direcție clară, mai ales gândindu-mă la următorii cincisprezece ani și la tema trecerii generaționale. Am două fete adolescente care încep să se întrebe despre viitorul lor, și eu însumi nu mai puteam să ignor întrebări precum: ce fel de companie vreau să las? În ce formă? Cu ce fundații?
Cu Combine® am început să lucrez concret la tot ceea ce de ani de zile amânam. Un exemplu este sistemul de gestiune: știam că era nevoie de un ERP serios, adecvat complexității lucrărilor la înălțime și a colaborărilor cu alte companii. Dar timp îndelungat ocolisem problema fără să o înfrunt cu adevărat. Focus session-urile m-au ajutat să definesc cerințele esențiale, să prioritizez, să iau decizii, să duc munca mai departe cu continuitate.
Un alt domeniu pe care l-am deblocat a fost cel al recrutării personalului. Astăzi resursa cea mai critică nu este clientul, ci mâna de lucru calificată. Cu Combine am obținut instrumente practice: fișe, criterii de evaluare, sugestii pentru a conduce interviurile. Am văzut 25 de candidați într-o zi, prezentând compania cu o claritate pe care nu o avusesem niciodată înainte. A fost un moment în care am atins cu mâna ce înseamnă să ai un sprijin structurat.
Mai există aspectul cel mai uman. În timpul CED™ (Core Emotional Desire) mi s-a întâmplat să îmbrățișez o persoană cunoscută abia în dimineața aceea, împărtășind emoții profunde. La cincizeci de ani nu este o experiență obișnuită: îți amintește că antreprenorul nu este doar rolul pe care îl ocupă, ci ființa umană care îl locuiește. Este o amintire pe care o port cu mine, un fel de busolă în momentele cele mai complexe.
Regândindu-mă la trecut, îmi dau seama că ani de zile mi-am spus că "nu am timp". Era justificarea mea recurentă. Și și astăzi, din când în când, risc să o folosesc ca scuză. Adevărul este că, atunci când ceva pentru mine este cu adevărat important, timpul îl găsesc.
Rutina mea este solicitantă: trăiesc la Milano, compania este în Valcuvia, 90 de kilometri la dus și 90 la întors. Am două fete, o soție care lucrează toată ziua, o companie care operează în casele oamenilor, cu urgențe reale. Și totuși mă trezesc la cinci, sunt la companie la șapte, și în pauza de prânz îmi rezerv o oră și jumătate ca să mă antrenez. Nu pentru că zilele au devenit mai lungi, ci pentru că am învățat să dau spațiu la ceea ce contează.
Comunitatea pentru mine a devenit un loc de confruntare autentică, de conștientizare crescândă, de angajament concret. Este un spațiu în care nu îmi mai spun obișnuita poveste a lui "nu am timp", ci în care revin să mă întreb dacă pun în centru ceea ce este esențial: creșterea companiei, creșterea mea personală, viitorul pe care vreau să-l construiesc.
Acest parcurs mi-a permis să ridic capul. Să privesc dincolo de șantier, dincolo de urgență, dincolo de rutină. Să revin să aleg cu adevărat direcția.